Artroza, cunoscută și sub numele de osteoartrită, este o afecțiune articulară degenerativă care afectează milioane de oameni la nivel global. Este adesea confundată cu „reumatismul bătrâneții” sau tratată ca o problemă minoră, dar în realitate poate avea un impact profund asupra calității vieții dacă nu este corect înțeleasă și gestionată.
Ce este artroza?
În termeni simpli, artroza este o boală care afectează articulațiile, determinând o degradare progresivă a cartilajului
articular – acea structură elastică și netedă care acoperă capetele oaselor și permite mișcarea lină a articulației. Pe măsură ce cartilajul se uzează, oasele ajung să se frece direct între ele, provocând durere, inflamație, rigiditate și reducerea mobilității.
Artroza poate afecta orice articulație, dar este cel mai frecvent întâlnită la:
- genunchi (gonartroză)
- șolduri (coxartroză)
- coloana vertebrală (spondilartroză)
- articulațiile mâinilor și degetelor
De ce apare artroza?
Contrar ideii că este doar o consecință a îmbătrânirii, artroza are multiple cauze, care pot acționa individual sau împreună:
- Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, dar nu este o regulă absolută.
- Traumatisme articulare – lovituri, entorse sau fracturi vechi pot afecta stabilitatea și funcționalitatea articulației.
- Greutate corporală crescută – articulațiile, în special cele portante, sunt suprasolicitate.
- Activități repetitive – mișcări mecanice, poziții vicioase sau solicitări constante ale aceleiași articulații.
- Predispoziție genetică – unii oameni au o structură articulară mai vulnerabilă.
- Sedentarismul – lipsa mișcării reduce tonusul muscular și flexibilitatea articulară.
Cum se manifestă?
Simptomele apar lent și pot varia ca intensitate. De aceea, artroza este adesea ignorată în fazele incipiente.
Cele mai frecvente semne includ:
- Durere articulară – inițial după efort, ulterior și în repaus.
- Rigiditate – mai ales dimineața sau după perioade de inactivitate.
- Limitarea mișcărilor – dificultate la urcatul scărilor, la ridicatul de pe scaun etc.
- Inflamație locală – articulația poate deveni caldă, ușor umflată sau sensibilă.
- Zgomote la mișcare – scârțâituri sau trosnituri, semn al frecării osoase.
- Deformarea articulației – în formele avansate, articulația își poate modifica forma.
Poate fi tratată?
Artroza nu se vindecă, dar poate fi gestionată eficient. Obiectivul tratamentului este de a reduce durerea, de a menține mobilitatea și de a încetini progresul bolii.
Abordarea corectă este întotdeauna complexă și adaptată pacientului, iar în cele mai multe cazuri include:
- Evaluare medicală specializată – pentru a înțelege stadiul bolii și articulațiile afectate.
- Kinetoterapie – exerciții personalizate pentru întărirea musculaturii și îmbunătățirea mobilității.
- Fizioterapie – terapii precum electrostimularea, ultrasunetele, laserul sau TECAR pot reduce inflamația și durerea.
- Masaj terapeutic – pentru relaxarea musculaturii și creșterea circulației locale.
- Educație posturală și consiliere – adaptarea stilului de viață, inclusiv a obiceiurilor de mișcare.
- Controlul greutății – o scădere moderată în greutate poate reduce semnificativ presiunea asupra articulațiilor.
În unele cazuri, mai ales în stadii avansate, se pot recomanda și infiltrații intraarticulare sau chiar intervenții chirurgicale (proteze articulare), dar acestea sunt considerate soluții de ultimă instanță.
Ce poți face pentru a preveni apariția sau agravarea artrozei?
- Fă mișcare regulat, dar cu moderație – activități precum înotul, mersul pe jos sau gimnastica de întreținere sunt ideale.
- Evită suprasolicitarea articulațiilor – mai ales în activități intense sau repetitive.
- Ai grijă la greutatea corporală – o articulație suprasolicitată se va degrada mai rapid.
- Tratează corect leziunile și entorsele – pentru a preveni instabilitatea articulară.
- Adoptă o postură corectă – la birou, în timpul somnului sau în activitățile zilnice.
Artroza este o boală frecventă, dar nu trebuie tratată cu superficialitate. Deși este progresivă, cu o abordare corectă, simptomele pot fi ținute sub control, iar pacientul își poate păstra o viață activă și echilibrată.
Important este să nu aștepți până când durerea devine constantă sau invalidantă. Evaluarea timpurie și tratamentul personalizat pot face o diferență reală în evoluția bolii.
